LEGE DREAPTĂ PENTRU TOŢI
Alungat de-ai săi odată,
plin de râie un biet câine
ce flămând umbla hai-hui,
a furat un colţ de pâine,
de la nişte porci sătui.
Prins asupra faptei sale,
de-un porc gras cu ceafa lată,
câinele cu râia-n piele,
fu târât în judecată.
Şi-ntrucât el, ş-altă dată
pâine mai furase încă,
aruncat a fost să zacă,
într-o temniţă adâncă,
după cum, ca şi la oameni,
scrie-n lege, pentru toţi
cei ce-s dovediţi ca hoţi.
În aceeaşi vreme însă,
nişte urşi dintr-o pădure,
hoţi, care ştiau să fure,
şi plesneau de graşi sub piele,
pătrunzând într-o prisacă,
pe-ntuneric, fără stele,
jefuit-au toată mierea
unor harnice albine,
ce-au rămas să-ndure foamea,
cât erau de gospodine.
Însă, deşi urşii noştri
au fost prinşi cu stupi-n braţe,
de toţi porcii, de toţi boii,
de dulăi, de curci şi raţe,
nimeni dintre toţi aceştia,
nu-ndrăzneau... nici azi, nici mâine...
pe tâlharii urşi, o clipă,
să-i coboare la-nchisoare,
ca pe cel care furase,
pocâltit, un colţ de pâine.
Dimpotrivă! Când, cu urşii
se-ntâlneau în a lor cale,
porcii, boii şi dulăii,
se-ndoiau adânc de şale.
Curcile-i priveau cu teamă,
raţele tăceau şi ele,
iar albinele prădate,
suspinau sub zile grele.
Câinele de la-nchisoare,
osânditul suferinţei,
auzind acestea toate,
a lătrat scrâşnindu-şi dinţii:
cum? în... „ţara noastră dreaptă”,
nu-i o lege pentru toţi?!?
Eu sunt hoţ că fur o pâine?
pe când urşii nu hoţi?!?
Cum? furând prisaca toată?
ei, sătui, trăiţii bine?
vinovaţi în faţa legii...
mai puţin sunt decât mine???
c-am furat un colţ de pâine???
plin de foame şi suspine?!?
Lume necuvântătoare...
curvă şi nenorocită,
care nu mai şti de milă,
de iubire şi dreptate,
ce te pleci la hoţi în faţa,
hoţi, de hoţi, ce trăind bine,
fură mierea ce-o strânsese
milioane de albine!
Dar... vezi... roşie-n mânie,
când un pocâltit de câine,
ca să nu moară de foame,
fură de la porci... o pâine
.
Lume rea şi fără suflet,
mâine liber mi-ar fi greaţă,
să te mai privesc în faţă,
şi de-aceea, plec din viaţă!
Şi izbindu-se cu capul
de pereţii duri şi reci,
câinele-a căzut grămadă,
şi-a-nchis ochii pentru veci.
Temnicer, fiind măgarul,
când văzu... cele-ntâmplate,
se gândi cu voce tare:
A... te-ai săturat de viaţă!?!
era traiul prea amar?
Lumea a scăpat de astăzi,
de un „câine hoţ... tâlhar”!
C.
MILITARU
Prof.u. PUIU RAICEA
